+40.724.396.919
0
Produse : 0
Subtotal : 0.00lei
Vezi coş Finalizează

BLOG

30 mart. 2020

RENEGOCIEREA CONTRACTELOR ÎN TIMPUL CRIZEI COVID-19

//
Comments0
Renegocierea contractelor

Criza generată de pandemia de COVID-19 ne pune pe foarte mulți dintre noi în situația de a renegocia contractele încheiate.

Iată pe scurt câteva sugestii utile cu privire la aceste negocieri care nu vor fi ușoare:

1) Citește cu atenție contractul pe care vrei să-l renegociezi

Dacă contractul conține o clauză cu privire la forța majoră, analizează modalitatea în care este reglementată aceasta. Unele contracte reglementează situația forței majore și/sau a cazului fortuit, altele fac doar precizarea că ”forța majoră și cazul fortuit înlătură răspunderea părților în condițiile legii”. Reglementarea poate conține obligația celui care invocă forța majoră sau cazul fortuit să notifice cealaltă parte într-un anumit termen despre situația considerată ca atare, suspendarea contractului pe o anumită perioadă de timp, încetarea contractului în cazul în care situația de forță majoră sau caz fortuit nu a încetat pe perioada suspendării etc.

Forța majoră și cazul fortuit sunt împrejurări excepționale care, dovedite, înlătură răspunderea părții ce nu își poate îndeplini obligația din cauza acestor situații.

În cazul în care vrei să invoci forța majoră sau cazul fortuit îți recomand să discuți în prealabil cu un avocat. Deoarece aceste situații se analizează de la caz la caz și implică anumite proceduri legale (cum ar fi avizarea, la cerere, de către camerele de Comerț și Industrie, pe bază de documentație a existenței cazurilor de forță majoră), invocarea lor vor urma căile legale și procedurale, excluzând astfel, într-o mare măsură, negocierea între părți.

2) Abordează partenerul de negociere cu tact și sinceritate, fără să lași senzația că dorești să profiți de situație

Abordarea partenerului cu tact implică invitarea la o discuție, evitând să trimiți notificări care au un limbaj juridic și pot duce cu gândul la eventuale litigii.

Notificările sunt importante când avem de invocat ceva punctual, în termene contractuale care nu trebuie pierdute, dar acestea pot crea o barieră prin caracterul lor impunător. De cele mai multe ori când primește o notificare scrisă, partenerul de negociere se va adresa unui avocat sau jurist pentru sfaturi. Avocatul sau juristul îi va oferi cele mai bune sfaturi conform legislației și procedurilor juridice, ceea ce este de înțeles. Odată intrat pe acest făgaș însă, se pierde din vedere negocierea și găsirea soluțiilor de tip win-win. Fiecare partea va încerca să vadă cum poate ”câștiga” într-un eventual litigiu.

Așadar, recomand invitarea partenerului la negociere, fără trimiterea unei notificări scrise, iar dacă în urma negocierii nu se ajunge la un acord, atunci se pot face și notificările. Trebuie avut însă grijă la termenele contractuale, dacă acestea există atunci negocierile, respectiv notificările, trebuie să se facă în cadrul acestor termene.

Pentru că în această perioadă se pot specula multe situații, este important să arăți partenerului de negociere că nu dorești să profiți de situație pentru a obține amânări, clemențe sau alte facilități. Poți face acest lucru astfel:

  1. Pregătește-te. Gândește-te dinainte ce dorești să obții din negociere, astfel încât să puteți continua afacerea în cele mai bune condiții, de tip win-win;
  2. Discutați despre situația economică la nivel general – veți crea astfel un climat comun de înțelegere, toți suntem ”în aceeași barcă”;
  3. Întreabă partenerul de negociere cum îi merge și cum îi afectează afacerea această criză – arăți astfel interes și empatie;
  4. Explică-i sincer situația în care te afli și invită partenerul să vină el cu o soluție – acest lucru reprezintă practic prima ofertă în negociere, pe care o lași partenerului. În acest fel arăți că ești de bună credință și poate oferta lui, chiar să fie mai bună decât a ta;
  5. În funcție de oferta partenerului ajustează oferta ta proprie și găsiți cea mai bună soluție pentru amândoi.

3) Negociază soluții pe termen scurt

Interesul tău în acest moment trebuie să fie să poți continua parteneriatul de afaceri în condiții rezonabile pentru ambele părți, cel puțin o perioadă.

Nu este momentul să semnezi acum contracte pe termen lung. Nu știi ce se va întâmpla în viitor, nu știi dacă vei mai putea continua parteneriatul de afaceri și în ce condiții. Recomandarea mea este să renegociezi condițiile colaborării pe o perioadă scurtă de timp (câteva luni, un an), cu posibilitatea de renegociere ulterioară.

4) Nu amâna plățile pe care le poți efectua

Chiar dacă ți se oferă posibilitatea să amâni efectuarea anumitor plăți sau dacă poți obține această facilitate (spre exemplu, amânarea plății creditelor bancare), în măsura în care poți și îți permiți să achiți, îți recomand să o faci și să nu amâni. Amânarea este totuși o amânare și nu o scutire la plată. Nu știi ce se va întâmpla în viitor, care va fi starea veniturilor tale, cum te vei descurca și dacă vei avea bani ca să plătești din urmă. În plus, povara datoriilor te poate afecta la nivel psihologic: poți face mai bine planuri de viitor știind că nu ai datorii, față se situația în care te gândești mereu la ce vei avea de achitat din urmă.

În cazul în care nu ai posibilitatea să efectuezi plăți și te ajută o amânare, accept-o și negociază pe cât posibil, termenul de ”păsuire”.

5) Adoptă cea mai bună soluție în situația dată – iată câteva posibilități

În negocieri o anumită soluție poate să fie eficientă într-un context și să nu fie eficientă în alt context. Așadar nu există rețete universale.

În funcție de activitate, de domeniu, de contractul pe care l-ai semnat și de obligațiile pe care ți le-ai asumat, iată câteva posibilități pe care le poți avea în vedere atunci când renegociezi contractul cu partenerul tău de afaceri:

a) Forța majoră

Conform art. 1.351 al.(2) Cod Civil, ”Forța majoră este orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil și inevitabil”.

Art. 1.634 Cod Civil precizează: (1) Debitorul este liberat atunci când obligația sa nu mai poate fi executată din cauza unei forțe majore, a unui caz fortuit ori a unor alte evenimente asimilate acestora, produse înainte ca debitorul să fie pus în întârziere. (2) Debitorul este, de asemenea, liberat, chiar dacă se află în întârziere, atunci când creditorul nu ar fi putut, oricum, să beneficieze de executarea obligației din cauza împrejurărilor prevăzute la alin. (1), afară de cazul în care debitorul a luat asupra sa riscul producerii acestora. (3) Atunci când imposibilitatea este temporară, executarea obligației se suspendă pentru un termen rezonabil, apreciat în funcție de durata și urmările evenimentului care a provocat imposibilitatea de executare. (4) Dovada imposibilității de executare revine debitorului. (5) Debitorul trebuie să notifice creditorului existenta evenimentului care provoacă imposibilitatea de executare a obligațiilor. Dacă notificarea nu ajunge la creditor într-un termen rezonabil din momentul în care debitorul a cunoscut sau trebuia să cunoască imposibilitatea de executare, debitorul răspunde pentru prejudiciul cauzat, prin aceasta, creditorului.

După cum am scris și mai sus, în cazul în care vrei să invoci forța majoră îți recomand să discuți în prealabil cu un avocat. Deoarece aceste situații se analizează de la caz la caz și implică anumite proceduri legale, invocarea lor vor urma căile legale și procedurale, excluzând astfel, într-o mare măsură, negocierea între părți.

Pentru mai multe informații privind forța majoră îți recomand acest articol:

https://www.avocatura.com/stire/17397/avocati-forta-majora-poate-fi-invocata-si-pentru-obtinerea-unor-facilitati-la-pl.html

b) Impreviziunea

Codul Civil reglementează la ar.1.271 Impreviziunea, astfel: (1) Părțile sunt ținute să își execute obligațiile, chiar dacă executarea lor a devenit mai oneroasă, fie datorită creșterii costurilor executării propriei obligații, fie datorită scăderii valorii contraprestației. (2) Cu toate acestea, dacă executarea contractului a devenit excesiv de oneroasă datorită unei schimbări excepționale a împrejurărilor care ar face vădit injustă obligarea debitorului la executarea obligației, instanța poate să dispună:   a) adaptarea contractului, pentru a distribui în mod echitabil între părți pierderile și beneficiile ce rezultă din schimbarea împrejurărilor;   b) încetarea contractului, la momentul și în condițiile pe care le stabilește. (3) Dispozițiile alin. (2) sunt aplicabile numai dacă: a) schimbarea împrejurărilor a intervenit după încheierea contractului; b) schimbarea împrejurărilor, precum și întinderea acesteia nu au fost și nici nu puteau fi avute în vedere de către debitor, în mod rezonabil, în momentul încheierii contractului; c) debitorul nu și-a asumat riscul schimbării împrejurărilor și nici nu putea fi în mod rezonabil considerat că și-ar fi asumat acest risc; d) debitorul a încercat, într-un termen rezonabil și cu buna-credință, negocierea adaptării rezonabile și echitabile a contractului”.

Impreviziunea este reglementată de Codul Civil pentru a nu exista dezechilibre între prestațiile părților contractante. Pe parcursul derulării contractului, o cauză externă voinței părților poate genera o disproporție vădită a prestațiilor, situație în care una dintre părți este vădit dezavantajată fără să fie în culpă.

În contract poate fi prevăzută o clauză cu privire la impreviziune (de regulă aceasta apare cu privire la deprecierea cursului valutar, scăderea bruscă a prețului imobilelor etc), situații care pot conduce la dezechilibrul prestațiilor dintre părți, caz în care părțile prevăd posibilitatea renegocierii contractului. Dacă una dintre părți refuză să dea curs renegocierii, cealaltă parte se poate adresa instanței.

Dacă contractul nu prevede o clauză de impreviziune (care în contractele comerciale apare sub forma unei clauze de ”hardship”), părțile contractante au libertatea să procedeze la readaptarea contractului pentru impreviziune prin acordul lor mutual intervenit după apariției cauzei care poate fi invocată ca fiind impreviziune.

Așadar, dacă nu ai prevăzut în contract forța majoră bine reglementată și mecanismul invocării acesteia este prea complicat pentru tine, în măsura în care îți este aplicabilă clauza de impreviziune așa cum apare ea stipulată în Codul Civil, apărând un dezechilibru vădit între prestația ta și a celeilalte părți datorită crizei provocate de pandemia de coronavirus, poți solicita părții renegocierea contractului pentru acest motiv. În măsura în care partea refuză negocierea te poți adresa instanției, situație în care, din nou, recomand să apelezi la un avocat.

Atenție însă! Conform literei d) de la al.(2) al art.1271 Cod Civil, anterior adresării instanței este necesar să încerci ”într-un termen rezonabil și cu buna-credință, negocierea adaptării rezonabile și echitabile a contractului”.

c) Remiterea de datorie

Conform art. 1.629 Cod Civil (1) Remiterea de datorie are loc atunci când creditorul îl liberează pe debitor de obligația sa. (2) Remiterea de datorie este totală, dacă nu se stipulează contrariul.

Remiterea de datorie este practic ”iertarea” de datorie. Prin ”datorie” în materie contractuală se înțelege prestația la care este obligată una dintre părți (prestarea unui serviciu, oferirea unui bun, achitarea unei sume de bani etc).

Remiterea de datorie devine tehnică de negociere atunci când este utilizată în cadrul unei negocieri. Poți utiliza această tehnică în două moduri:

  1. Soliciți tu remiterea de datorie. (adică tu să fii iertat de datoria pe care o ai față de cealaltă parte). Solicitarea de a fi ”iertat” de datoria pe care o ai față de cealaltă parte ar trebui făcută cu argumente pertinente și oferind și tu la rândul tău, ceva în schimb. Iată câteva sugestii:
  • Precizează datoria pe care o ai față de cealaltă parte (prestarea unui serviciu, oferirea unui bun, achitarea unei sume de bani etc);
  • Argumentează motivul pentru care nu mai poți achita (îndeplini) datoria;
  • Subliniază buna colaborare din trecut și dorința de a continua colaborarea în viitor;
  • Menționează cum dorești să fii ”iertat” de datoria respectivă (parțial sau total).

2. Oferi remiterea de datorie partenerului tău contractual.

În măsura în care îți permiți și nu depinzi neapărat de prestația celuilalt față de tine (de acei bani pe care ți-i datorează sau alt serviciu sau bun), oferă partenerului contractual remiterea de datorie.

Este dovadă de maturitate antreprenorială și de o bună înțelegere a relațiilor comerciale și realității economice pentru a face acest gest, cu beneficii atât pentru partenerul contractul cât și pentru economie, în general, chiar dacă la o scară mică.

În acest fel ajuți cealaltă parte într-un moment de cumpănă.

Iată câteva sugestii:

  • Precizează datoria pe care o are cealaltă parte față de tine;
  • Subliniază buna colaborare din trecut și dorința de a continua colaborarea în viitor;
  • Menționează faptul că o vei ierta parțial sau total;
  • Argumentează sau nu motivul gestului tău (nu ești obligat să dai explicații în măsura în care faci acest gest total dezinteresat).

Precizez faptul că remiterea de datorie tocmai fiindcă operează ca o clemență, nu impune oferirea altei prestații în schimb. În situația condiționării ”iertării” de datorie de oferirea altei prestații, ne aflăm în fața altei instituții a drept civil și implicit, altei tehnici de negociere, cum ar fi darea în plată, compensația sau novația despre care voi vorbi mai jos.

d) Amânarea

Amânarea datoriei sau a prestației este o modalitate de a nu pretinde executarea la momentul la care prestația este datorată, fără a se solicita penalități de întârziere. Așadar, atunci când negociezi amânarea, reține următoarele:

Iată câteva sugestii utile atât pentru situația în care soliciți amânarea pentru propria ta prestație cât și cea în care partenerul de negociere îți solicită amânarea:

  • Negociază o dată până la care se oferă amânarea;
  • Menționează cauzele amânării;
  • Precizează faptul că pe perioada amânării nu se solicită și nu se achită penalități de întârziere;
  • Menționează ce se întâmplă la împlinirea datei stabilite pentru achitare (se renegociază termenii contractului, se oferă o nouă amânare etc).

Este important să înțelegi faptul că amânarea datoriei nu reprezintă o iertare, așadar aceasta va trebui achitată în condițiile negociate. De aceea, după cum am mai sugerat în prezentul articol, în măsura în care îți permiți să achiți, respectiv să-ți îndeplinești obligația, nu amâna și achită. Nu te împovăra mai mult decât este cazul.

e) Suspendarea

Conform DEX: SUSPENDÁRE, suspendări, s. f. Acțiunea de a suspenda și rezultatul ei; întrerupere, suprimare (temporară). – V. suspenda. SUSPENDÁRE, suspendări, s. f. Acțiunea de a suspenda. 1. Atîrnare. 2. Întrerupere, amînare temporară (a unei acțiuni). Suspendarea ședinței. Suspendarea cursurilor. ♦ Încetare temporară a unei acțiuni judiciare, interzicere temporară a exercitării unor drepturi, amînare fără termen a executării unei pedepse. Suspendarea prescripției. ♦ Îndepărtare temporară a unui funcționar din serviciu. 3. Interzicere (temporară sau definitivă) a apariției unei publicații periodice. – sursa: DEX ’09 (2009)

Spre deosebire de amânare, suspendarea contractului poate acționa ca o înghețare a activității. Cu alte cuvinte, pe perioada suspendării niciuna din părți nu datorează celeilalte prestații, urmând ca activitatea să se reia după suspendare.

Atunci când negociezi suspendarea contractului, este important să fii atent la modul în care suspendarea este formulată și cum acționează: spre exemplu, în cazul unui contract de închiriere, dacă se suspendă contractul pe o perioadă să zicem, de 3 luni, practic locatorul nu mai încasează chiria și locatarul nu mai poate desfășura niciun fel de activitate, iar contractele la utilități – apă, curent, gaz, ar trebui și ele întrerupte sau suspendate, în caz contrar plata acestora ar reveni proprietarului, dacă acestea sunt pe numele lui și dacă părțile nu specifică altfel.

Pentru a evita astfel de situații se poate conveni în felul următor:

  • Fie se suspendă contractul, în anumite condiții: ex locatarul va continua să suporte plata utilităților sau își asumă obligația să le suspende;
  • Fie se suspendă doar plata chiriei, oferindu-se astfel un ajutor locatarului aflat în imposibilitate de a achita chiria atâta timp cât locatarul nu mai înregistrează venituri. În această situație părțile vor stabili ce se întâmplă cu bunul pe perioada suspendării plății chiriei – locatarul ar putea utiliza în continuare bunul până se redresează financiar, tot ca un ajutor din partea locatorului, sau se poate obliga să nu utilizeze bunul dar să suporte plata utilităților.

Mare atenție la modalitatea în care este reglementată suspendarea! Atunci când suspendarea acționează ca o ”amânare” și nu ca o întrerupere temporară a activității, acest lucru trebuie cât mai clar specificat și cât mai bine reglementat (condițiile amânării, condițiile efectuării plăților după amânare/suspendare etc).

f) Reducerea obligației

Reducerea obligației se poate negocia atunci când, în această perioadă, se pot îndeplini obligațiile contractuale conform contractului, însă diminuat, datorită scăderii veniturilor. Spre exemplu, o societate care încă funcționează într-un spațiu închiriat dar este puternic afectată de criza provocată de coronavirus, poate negocia cu proprietarul plata unei chirii reduse, proporțional cu valoarea veniturilor, un ajutor și pentru locator care nu este nevoit să acorde suspendarea plății chiriei, evitându-se și amânarea plății acesteia.

Le fel, alți prestatori pot negocia reducerea prestației sau reducerea prețului solicitat, proporțional cu volumul de muncă depus.

g) Darea în plată

Conform art.1.492 Cod Civil:  (1) Debitorul nu se poate libera executând o altă prestație decât cea datorată, chiar dacă valoarea prestației oferite ar fi egală sau mai mare, decât dacă creditorul consimte la aceasta. În acest din urmă caz, obligația se stinge atunci când noua prestație este efectuată. (2) Dacă prestația oferită în schimb constă în transferul proprietății sau al unui alt drept, debitorul este ținut de garanția contra evicțiunii și de garanția contra viciilor lucrului, potrivit regulilor aplicabile în materia vânzării, cu excepția cazului în care creditorul preferă să ceară prestația inițială și repararea prejudiciului. În aceste cazuri, garanțiile oferite de terți nu renasc.

Darea în plată constă în înlocuirea unei prestații cu o alta, de aceeași natură, mai mare sau mai mică. Este foarte important ca părțile să convină asupra acestei înlocuiri, cu alte cuvinte creditorul să-și dea acordul în acest sens, respectiv să se negocieze cât mai eficient.

1) Iată cum se poate negocia eficient darea în plată, atunci când ești debitor și vrei să oferi creditorului o altă prestație în locul prestației inițiale:

  • Precizează în ce constă prestația ta și care este valoarea acesteia;
  • Argumentează de ce nu mai poți îndeplini prestația;
  • Propune creditorului efectuarea unei alte prestații în locul celei inițiale;
  • Precizează valoarea noii prestații;
  • Argumentează de ce ar fi mai bine pentru creditor să accepte această nouă prestație.

2) Iată cum se poate negocia eficient darea în plată, atunci când ești creditor și ți se oferă sau soliciți de la debitor o altă prestație în locul celei inițiale:

  • Precizează în ce constă prestația inițială, care este valoarea acesteia și importanța ei pentru tine;
  • Propune debitorului efectuarea unei alte prestații în locul celei inițiale, de valoare cel puțin egală cu prima;
  • Argumentează de ce ar fi mai bine pentru debitor să accepte această nouă prestație și de ce nu poți recurge la altă soluție (cum ar fi, spre exemplu, remiterea de datorie);
  • În cazul în care ți se oferă de către debitor o altă prestație, analizează valoarea, dacă aceasta este utilă pentru tine și condiționează efectuarea noii prestații.

h) Cesiunea de creanță în locul executării

Conform art. 1.493 Cod Civil: (1) Atunci când, în locul prestației inițiale, este cedată o creanță, obligația se stinge în momentul satisfacerii creanței cedate. Dispozițiile art. 1.568-1.584 sunt aplicabile în mod corespunzător. (2) Dacă, potrivit înțelegerii părților, obligația în locul căreia debitorul își cedează propria creanță se stinge încă de la data cesiunii, dispozițiile art. 1.586 sunt aplicabile în mod corespunzător, cu excepția cazului în care creditorul preferă să ceară prestația inițială”.

Dreptul de creanță este un drept civil prin care beneficiarul denumit creditor are dreptul de a pretinde celeilalte părți denumită debitor îndeplinirea obligației pe care acesta o are față de creditor. Spre exemplu, în cadrul unui contract de împrumut creditorul (împrumutătorul) are o creanță față de debitor (împrumutatul) de a pretinde achitarea sumei de bani (dreptul de creanță).

Creanțele pot fi cedate în baza unui contract de cesiune, iar cel care va primi creanța prin contract este cesionar, cel care a cedat creanța este cedent și debitorul poartă denumirea de debitor cedat, urmând a-și executa obligația față de noul creditor, respectiv cesionar.

Este posibilă și o transmitere parțială a creanței privitoare la o sumă de bani (cesiune parțială), caz în care cedentul și cesionarul au drepturi proporționale în încasarea creanței de la debitorul cedat.

În practică cesiunea de creanță se întâlnește mai des în situația în care cedentul (creditorul inițial) are de recuperat sume de bani în baza unor facturi a căror termen a fost depășit sau știe că sunt șanse mici în a-și recupera datoriile, caz în care cedează, în schimbul unei sume de bani creanța către firme specializate în recuperări de creanțe.

O altă situație se întâlnește în practică atunci când o societate cedează creanța către terți, cu titlu gratuit, cu posibilitatea de acoperire a unor datorii.

Dacă negociezi o cesiune de creanță este important să reglementezi în contractul de cesiune cel puțin următoarele:

  • În ce constă creanța;
  • Valoarea nominală a creanței cedate;
  • Prețul cesiunii (atunci când aceasta are un preț);
  • Termenele de plată (dacă există).

Cesiunea de creanță este un contract încheiat între cedent și cesionar, față de care debitorul cedat are calitatea de terț.

i) Novația

Conform art.1.609 Cod Civil: (1) Novația are loc atunci când debitorul contactează față de creditor o obligație nouă, care înlocuiește și stinge obligația inițială. (2) De asemenea, novația se produce atunci când un debitor nou îl înlocuiește pe cel inițial, care este liberat de creditor, stingându-se astfel obligația inițială. În acest caz, novația poate opera fără consimțământul debitorului inițial. (3) Novația are loc și atunci când, ca efect al unui contract nou, un alt creditor este substituit celui inițial, față de care debitorul este liberat, stingându-se astfel obligația veche.

Spre deosebire de cesiunea de creanță, în cazul novației nu operează transmiterea creanței respective ci stingerea celei vechi și înlocuirea cu una nouă.

Printr-o novație părțile semnatare ale unui contract pot modifica obiectul acestuia (novație obiectivă) sau pot substitui alte părți în executarea obligațiilor (novație subiectivă).

O novație se poate face spre exemplu, prin înlocuirea debitorului, operând practic transmisiunea unui raport obligațional către un terț, prin substituirea uneia dintre părțile contractante cu terțul respectiv, substituire care trebuie însă autorizată de cealaltă parte. Practic printr-o astfel de novație se poate face cesiunea contractului. În acest fel, prin novație și cesiunea de contract noul debitor devine parte în contract preluând toate drepturile și obligațiile din acesta, în stadiul de executare existent la data cesiunii.

Poți să apelezi la novație astfel:

  • Atunci când nu-ți mai poți îndeplini obligația principală și soliciți înlocuirea cu o altă obligație. (Novația obiectivă care are loc atunci când debitorul contractează față de creditor o obligație nouă, care înlocuiește și stinge obligația inițială. Părțile contractante rămân, aceleași, ceea ce se schimbă, respectiv se „novează”, fiind doar obiectul contractului). În acest fel, novația stinge obligația veche și dă naștere unei noi obligații;
  • Atunci când vrei să te retragi din contract aducând o altă persoană în locul tău dispusă să preia toate drepturile și obligațiile și care să fie agreată de cealaltă parte. (Novație subiectivă prin schimbare de debitor);
  • Dacă tu ești creditorul dar vrei să renunți la contract, aduci în locul tău un alt creditor. (Novație subiectivă prin schimbare de debitor).

În măsura în care tehnica novației te ajută în negocieri, o poți folosi în una dintre modalitățile de mai sus.

j) Barterul

Barterul reprezintă o metodă de schimb, un troc, se dă ceva pentru altceva.

Poți apela la barter atunci când nu-ți mai poți permite de exemplu să achiți pentru anumite bunuri sau servicii dar poți la rândul tău să oferi în contrapartidă bunuri sau servicii pe care le produci sau comercializezi tu.

Iată cum poți propune în cadrul negocierii, un barter:

  • Specifică suma de bani pe care trebuie să o achiți celeilalte părți;
  • Argumentează de ce nu mai poți achita acești bani;
  • Propune un barter în bunuri sau servicii pe care le poți oferi celeilalte părți, care să fie utile și acesteia;
  • În cazul în care partea motivează că are nevoie de bani cash, află prin negociere la ce-i sunt necesari acei bani și dacă poți oferi bunurile și serviciile tale direct terțului căruia partenerul de negociere îi este dator (în măsura în care îl ajută pe terț).

k) Încetarea contractului

În cazul în care ai epuizat toate soluțiile de negociere pe care le-ai avuta la îndemână și nu ai ajuns la un acord cu cealaltă parte și poți solicita încetarea contractului, precum și în cazul în care încetarea contractului este soluția mai potrivită pentru tine în situația dată, optează pentru varianta încetării contractului.

Iată la ce să fii atent atunci când dorești încetarea contractului:

  • Analizează în ce măsura este prevăzută în contract posibilitatea denunțării unilaterale a contractului (încetarea contractului de către una dintre părți fără ca cealaltă parte să fie în culpă) și condițiile în care se poate face denunțarea (uneori sunt prevăzute despăgubiri pentru denunțarea înainte de termen). În cazul în care ai încheiat contractul pe perioadă nedeterminată de timp, chiar dacă denunțarea unilaterală nu este prevăzută în contract, trebuie să știi că poți denunța unilateral contractul oricând, fără plata vreunei despăgubiri dar cu respectarea unui termen de preaviz;
  • Analizează care sunt condițiile de încetare a contractului înscrise în contract. În cazul în care contractul încetează de drept prin neexecutarea de către cealaltă parte a unei clauze esențiale într-un anumit termen și acest lucru se produce, notifică încetarea. Trebuie să fii atent însă, ca cealaltă parte să nu se prevaleze de forța majoră sau altă instituție legală și să ajungeți la proces;
  • Conveniți, de comun acord, încetarea contractului.

În cazul în care contractul încetează cu o anumită dată trebuie să știi că orice drepturi și obligații care s-au născut anterior încetării contractului, trebui executate. În acest sens, este important să fie precizat în notificare, respectiv în actul adițional prin care se dispune încetarea contractului, ce se întâmplă cu datoriile restante sau prestațiile neexecutate până la data încetării (se aplică remiterea de datorie, amânarea, compensația până la suma cea mai mică etc).

Acestea ar fi câteva idei de luat în considerare atunci când ai în vedere renegocierea unui contract în această perioadă. Este util să te consulți cu un avocat dar cel mai important lucru este să știi ce vrei, să analizezi toate posibilitățile pe care le ai și mai ales să porți un dialog constructiv cu partenerul de negociere. Ascultând și soluțiile venite de la cealaltă parte, înainte de a întreprinde acțiuni juridice care pot să fie costisitoare și să dăuneze parteneriatului de afaceri, recomandarea mea este să încercați, printr-o negociere de bună credință, să găsiți împreună cele mai bune soluții de tip win-win.

Nu uita că păstrarea unui partener de afaceri pe care îl cunoști este mult mai sigură și poate fi mai avantajoasă decât găsirea altuia nou.   

Eu îți doresc mult succes în negocieri, să privești cu optimism înainte, să fii deschis spre noi perspective și oportunități, dar mai ales spre parteneriate constructive și de lungă durată.

Invata tehnici de negociere eficiente din cartea mea ”101 tehnici de negociere”.  

101 tehnici de negociere
101 tehnici de negociere – editia a 2-a revizuita si adaugita

Despre autor:

Ioana Andrievici - negotiator and negotiation trainer

Ioana Andrievici este:

• negociator, trainer in negociere & autor, cu peste 14 ani experienta in negocierea contractelor si negocierile de business;

• antreprenor: co-fondator si co-owner la compania Rubinian, firma de consultanta si planificare in afaceri;

• autoarea cartilor ”Negocierea si intocmirea contractelor””101 tehnici de negociere””Planul de negociere – model si ghid””Cum sa negociezi bine orice si cu oricine – ghid practic pentru succes in negocieri”

• autoarea modelelor de contracte Rubinian, intocmite complex, ca baza solida de negociere pentru ambele parti:

• co-autor in cadrul unor lucrari din colectia ”Afaceri la cheie” in colaborare cu editura de afaceri Rentrop & Straton;

• consilier juridic definitiv inscris in Uniunea Colegiilor Consilierilor juridici din Romania;

• Trainer autorizat – Certificat formator de formatori Seria I Nr.00229707, eliberat de Ministerul Educației Naționale & Autoritatea Națională pentru calificări & Ministerul muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor vârstnice.

Vezi toata prezentarea profesionala

Leave a Reply

Acest site foloseste cookies pentru a imbunatati experienta ta de navigare. Pentru mai multe detalii referitoare la cum folosim datele si drepturile tale te invitam sa citesti politica de cookies.

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close